„Dacă se încurcă treaba cu rușii, am încurcat-o și noi” – gândeam la 3 dimineața, când alarma mi-a trezit din somn toată familia, îndemnându-ne să coboram rapid, cu copii, cățel și purcel în adăpost sau beci. Se anunța căderea unor „obiecte” din cer. Internetul a luat foc. Unii făceau haz de necaz, alții înjurau de mama focului sau prevesteau căderea unor bucăți din sateliții lui Musk.
Cu indivizi precum Ciucă-Ciolacu în fruntea armatei și a țării suntem terminați! Dimensiunea imposturii și a mediocrității a trecut brusc din zona de bășcălie într-o zonă de exasperare și sufocare.
S-au folosit atât de des de argumentul războiului de la graniță, gândindu-se că așa vom tânji după apărători destoinici precum Ciucă, încât te apucă sila și disperarea când vezi că transformă povestea într-o imensă manipulare.
Ciucă pare că nu e în stare să-și apere izmenele de un stol de berze, darămite să ne apere pe noi de dronele rusești. Omul nu e nicio lumină, nicio sclipire, nu a arătat deloc că ar putea fi un mare comandant în timp de criză.
L-am văzut în guvern susținând aberații, l-am văzut la TV dând mâna cu David Popovici, cu gura încleștată într-un spasm monosilabic, fără să fie în stare să-i adreseze marelui campion două vorbe potrivite.
Trec dronele deasupra Constanței într-o veselie, iar generalul încă se gândește dacă să se gândească să propună ceva concret. Nicolae Ciucă face parte din coaliția majoritară, conduce un partid aflat la putere și e doar comentator, nu a avut nicio inițiativă în atâtea luni de a rezolva cumva această situație. E încă în faza în care zice că trebuie să evalueze atent și să facă audieri și dezbateri în Parlament.
Dar ce l-a oprit păna acum ca Președinte al Senatului și fost Șef al Statului Major al Armatei să inițieze astfel de dezbateri? Zice că Elena Lasconi stârnește panică prin faptul că adresează niște întrebări legitime. Ciucă pur și simplu nu știe, și nu vorbim aici de trigonometrie sau fizică cuantică, pare că e pământ tocmai în domeniu în care ar fi trebuit să exceleze.
Din prima clipă în care l-am văzut am avut această puternică impresie. Ambalaj gol de conținut, marionetă moale impusă de sistem în funcții cheie în Statul Român.
Relatarea ofițerului care a povestit în reportajul Recorder cum a fost abandonat de bravul slujbaș din oastea țării, Ciucă Nicolae, atunci când a fost prins în ambuscadă, mi-a confirmat pe deplin bănuiala că avem de a face cu un mare și sinistru impostor.
Între timp a apărut și celebra și din-mulți-bani-publici-plătită carte a lui Ciucă. Vă dați seama că nu e scrisă de el… Dar sper că măcar a citit-o. Capitolul justiție conține cea mai nerușinată frază: „În ceea ce-i privește pe politicieni, nu voi ezita să intru în confruntare politică direct cu orice membru al clasei politice, indiferent de funcția sau ori de formațiunea din care provine, dacă voi afla că încearcă să se folosească de puterea sa pentru a influența justiția.”
Asta o spune chiar Ciucă, cel care, din funcția de premier, a folosit cu disperarea toate pârghiile politice de influență pentru a scăpa de dosarul de plagiat: procurori puși să ia actele pentru a nu fi verificate în timp util, dosar repartizat cu dedicație prin fentarea sistemului de repartizare aleatorie cu metoda „coperta” pentru a ajunge la un judecător prietenos etc. Bineînțeles că magistrații care au fost în slujba slujbașului au fost răsplătiți deja de Sistem.
Cum este posibil ca viața noastră și a copiilor noștri să depindă astfel de personaje? Cât de lipsită de reacție poate fi societatea în care trăim și cât de măreață impostura? Avem mult de muncă pentru a ne face bine. Mulți români îmi spun pe stradă că nu ne mai facem bine niciodată. Eu nu cred asta, dar avem drum lung și anevoios în fața noastră.