Raportul privind statul de drept al Comisiei Europene dat astăzi publicității nu are nici pe departe profunzimea rapoartelor MCV din anii trecuți, care indicau detaliat și argumentat ce nu funcționează bine în justiție și ce trebuie făcut. Pentru orice susținător al unor reforme în justiție, rapoartele MCV erau concludente.
Cu greu ai putea spune același lucru despre raportul privind statul de drept publicat astăzi, un document anual al Comisiei Europene pentru fiecare stat membru în parte. Raportul tratează cu superficialitate problemele din justiție și este departe de a se constitui într-un tablou la zi, complet, al sistemului judiciar. Este chiar necredibil să ni se spună că lupta anticorupție merge bine, când am văzut cu toții că abia mai are suflu de câțiva ani încoace. Vorbim despre DNA-ul care a ales să nu conteste soluția de liberare condiționată a lui Remus Truică.
Pe de altă parte, simpla constatare că de la crearea noii structuri de investigare a infracțiunilor de corupție în justiție (SIIJ 2.0 creată în martie 2022, prin transformarea SIIJ) au fost finalizate doar două rechizitorii spune mai multe decât orice alt comentariu. Rețeaua gândită de Predoiu este un eșec, așa cum a fost și SIIJ.
Problemele din sistemul judiciar sunt grave și abia dacă sunt atinse în acest document care ar fi trebuit să țină loc și de MCV. Lupta anticorupție nu și-a revenit peste noapte, iar numirea unui procuror controversat la șefia DNA nu are cum să crească încrederea în instituție. Faptul că inculpații scapă pe bandă rulantă de dosare prin prescripție sau prin legi date cu dedicație de Ciolacu și Ciucă, prin care dezincriminează evaziunea fiscală de sub un milion de euro, este o realitate și merita un capitol special în raportul CE. Iar problema neaplicării cu prioritate a deciziilor CJUE pe problema prescripției răspunderii merita și ea o analiză mai atentă. La fel și analiza cauzei principale care a condus la închiderea a mii de dosare penale și anume decizia CCR referitoare la prescripția răspunderii penale. Derapajele grave ale CSM în ce privește hărțuirea unor magistrați incomozi au fost trecute cu prea multă lejeritate în revistă. Iar faptul că nu sunt ameliorate nici după atâția ani problemele grave de personal din justiție nu își primește un răspuns pe măsură.
În plus, PSD și PNL nu țin cont de recomandările Comisiei de la Veneția legate de legile justiției, iar acest lucru poate fi constatat în mod obiectiv de oricine își propune să analizeze acest aspect. Și se pare că le merge strategia. Sunt păsuiți și primesc acum încă un credit nemeritat.
Voi continua să spun public și să transmit semnale de alarme ori de câte ori justiția este afectată de decizii politice sau prin acțiuni din interior ale grupărilor antireformiste. Este necesar să știm exact unde suntem și ce se întâmplă cu sistemul judiciar. Îmi doresc ca pe viitor organismele europene să nu mai închidă ochii la derapajele privind statul de drept, iar România să se apuce, cât mai curând, vârtos de treabă pentru reformarea justiției și a unor instituții esențiale pentru buna funcționare a Statului.
