S-au turnat betoane pe nisip, s-a construit ilegal în neștire și s-au făcut averi uriașe prin încălcarea legii. Iar litoralul românesc a fost mutilat. Apoi ne mirăm că bulgarii au mai mult succes în turism.
Că au fost comise ilegalități știam cu toții. Ce nu știam însă era amploarea fenomenului. Iar acest lucru a fost documentat recent de colega mea, ministrul mediului, Diana Buzoianu.
Zilele trecute, comisia interministerială aflată în coordonarea Ministerului Mediului a adoptat raportul privind clarificarea situației terenurilor aferente zonei costiere aflate în proprietatea statului român. După ani de stagnare, prin implicarea Dianei Buzoianu, raportul a fost finalizat – o radiografie fidelă a situației reale, care va sta la baza soluționării problemelor și a unor viitoare propuneri legislative.
Iar concluziile sunt șocante: din 2131 de terenuri identificate pe litoral, 1033 sunt astăzi în proprietate privată, iar pe aproximativ 900 dintre ele există peste 4000 de construcții, inclusiv blocuri.
Situația este atât de gravă încât ar trebui să îi facă pe procurori să se autosesizeze.
Toate acestea pe terenuri – plaje și taluzuri – care, potrivit legii și Constituției, se aflau în domeniul public exclusiv al statului. Practic, aproape jumătate din litoral a fost acaparat ilegal.
Cum s-a întâmplat asta?
În principal prin hotărâri de consiliu local ilegale care au „inventariat” terenurile ca făcând parte din domeniul public al localităților, apoi prin alte hotărâri de trecere în domeniul privat al acestora, urmate de vânzări sau retrocedări ilegale.
Iar în multe cazuri, aceste acte au fost posibile cu complicitatea unor instituții ale statului: ABADL, ANCPI ș.a.m.d.
Eu însumi am sesizat astfel de practici în 2023 când am depus o plângere penală privind modul în care Primăria Constanța a vândut firmei conduse de șeful PSD Constanța o bucată de plajă din Mamaia. Evident, dosarul zace și astăzi prin sertarele poliției și parchetului.
Această situație nu mai poate continua.
Vestea bună este că aceste terenuri pot fi revendicate oricând cu succes de statul român, dacă se dovedește că făceau parte din domeniul public. Vor exista, cu siguranță, și încercări de a se rescrie definiții, de a se forța interpretări ale unor legi sau chiar de a reinventa geografia – transformând plaja în „teren obișnuit”, iar taluzul în „zonă construibilă”. Vă amintiți speța Belina?
O acțiune amplă de recuperare a acestor terenuri este obligatorie, chiar dacă va mai dura ani până la clarificarea tuturor situațiilor. Câteva procese sunt deja pe rolul instanțelor.
În paralel cu litigiile, trebuie să găsim și soluții pentru utilizarea rațională și legală a plajelor în sezoanele următoare. Nu putem opri timpul în loc până la finalizarea proceselor privind delimitarea proprietății publice de cea privată în zona costieră, iar susținerea turismului ar trebui să fie una dintre prioritățile noastre.