Primesc tot mai des mesaje de la oameni care deplâng situația în care a ajuns justiția din România. Până ieri încă spuneam, poate prea optimist, că se poate și mai rău. Ce ar fi mai rău decât ca mulți infractori cu gulere albe, care au cauzat prejudicii uriașe statului român, să scape nepedepsiți? Ar fi mai rău ca, din apărători ai dreptății, unii purtători ai robei de magistrați să se transforme în călăi ai unor oameni nevinovați și incomozi.
Prin denunțul calomnios formulat de CSM împotriva Oanei Gheorghiu pentru delict de opinie, gruparea care conduce vremelnic justiția din România a trecut acest prag.
Imaginați-vă că întreaga carieră a unui magistrat este controlată de CSM. Dacă intri în dizgrația CSM, nu mai ai absolut nicio șansă să avansezi în carieră.
Ce presiune credeți că există asupra unui magistrat când are în lucru un dosar rezultat dintr-o plângere sau denunț înaintat chiar de forul suprem al justiției? Nu mă voi opri acum asupra detaliilor privind imunitatea de care se bucură membrii Guvernului.
În aceste condiții, a formula o plângere calomnioasă, mincinoasă, cu scopul evident de a pune presiune pe un decident politic care propune modificări ale condițiilor de pensionare a magistraților înseamnă a distruge orice urmă de încredere care mai exista în justiție.
Așadar, nu Oana Gheorghiu a săvârșit o infracțiune, ci toți membrii CSM care au semnat denunțul calomnios.
Depunerea acestui denunț marchează intrarea justiției române într-o nouă eră: aceea a hărțuirii oamenilor onești, dar incomozi. De ieri, pare că am intrat într-o veritabilă dictatură a robelor negre în care, dacă îți exprimi o opinie în mod legitim, ți se întocmește imediat dosar penal pentru delict de opinie. Dacă însă ești în grațiile „dictatorului”, ți se trece ușor cu vederea chiar și atunci când realmente inciți la violență, afirmând că anumiți judecători ar trebui jupuiți de vii în piața publică.