Sunt sceptic în privința verificărilor începute de Universitatea din Craiova în legătură cu acuzațiile de plagiat aduse ministrului justiției, Radu Marinescu. Mai degrabă sună a o încercare de a-i spăla acestuia imaginea și, totodată, de a-și spăla propriul obraz, pentru că, în definitiv, vina aparține în mare măsură universității, care a fost părtașă la aceste fapte. Se așteaptă cineva ca instituția să-și recunoască vina și să-și toarne acum cenușă în cap?
Cu toate acestea, este greu să răstoarne evidența. În opinia mea, ministrul Radu Marinescu nu a reușit să convingă. Apărarea sa principală se rezumă la întrebările „de ce eu? de ce acum?”, și mult mai puțin la explicarea identității dintre numeroase pagini ale lucrării sale, reproduse fără ghilimele, și lucrările altor autori.
Din păcate, atacul furibund declanșat de Radu Marinescu și PSD la adresa doamnei Emilia Șercan este chiar mai grav decât plagiatul în sine. Politica pumnului în gură, intimidarea presei și respingerea agresivă a oricărei forme de critică reprezintă reflexe autoritariste care nu au ce căuta într-o societate democratică și liberă.