Îmi doresc să găsim cu toții, cât mai repede, înțelepciunea de a mai face un salt important în istorie. Înțelepciunea de a realiza că putem și merităm mult mai mult și că succesul individual nu poate compensa pe deplin niciodată insuccesul comunității. Putem și merităm mai mult. Trebuie doar să conștientizăm asta și să ne ridicăm puțin pe vârfuri pentru a privi dincolo de gardul individualismului. O comunitate, o țară reprezintă mai mult decât suma indivizilor săi.
Aștept ziua în care vom participa de 1 Decembrie la o frumoasă paradă a românilor care s-au reîntors în țară din exil, a profesorilor de excepție, bine pregătiți și respectați de societate, a medicilor care salvează zi de zi vieți în condiții de muncă decente, a magistraților pe care lumea îi prețuiește pentru felul în care fac dreptate, a persoanelor vulnerabile care nu sunt uitate de restul societății… Sigur, o paradă imaginară, dar plină de substanță.