15 Noiembrie 1987. Muncitorii de la Brașov au refuzat să mai înceapă lucrul și au ieșit pe străzile orașului, un protest la care s-au alăturat mii de brașoveni, uniți de suferințele prin care treceau din cauza regimului comunist.
Revolta lor a fost atunci rapid înăbușită, au urmat anchetele Securității și pedepsele.
Vorbim astăzi de curajul eroilor de la Brașov care s-au revoltat împotriva unui regim criminal și care au sădit speranța în noi, că putem scăpa de comunism. Și este important să nu îi uităm, și lor le datorăm libertatea noastră de acum.
Dar nu este suficient doar să vorbim. Dacă doar ne amintim o zi din an de curajul muncitorilor de la Brașov înseamnă că nu îi onorăm îndeajuns.
Reprezentanții securiștilor care le-au oprit atunci protestul și-au făcut loc în instituțiile statului: sunt în Parlament, sunt în Guvern, sunt în sistemele de forță. Iau decizii pentru noi toți. Toți se declară anticomuniști și antisecuriști. Doar cu vorba.
Faptele arată altceva: nu există încă un registru al securiștilor, serviciile de securitate adăpostesc grupuri din garda Securității care vor să restrângă drepturi și libertăți cetățenești, sistemul de justiție se împiedică în dosare și se oprește adesea la ușa securiștilor care nici acum nu plătesc pentru crimele comise, le sunt apărate cu înverșunare pensiile speciale.
Încă sper să ajungem curând în ziua în care să onorăm prin fapte concrete curajul tuturor celor care s-au opus regimului comunist și Securității care-l apăra, nu prin vorbe adesea ipocrite, rostite de cei care protejează Sistemul.
