Atmosferă festivistă astăzi la prezentarea raportului de activitate al Înaltei Curte de Casație și Justiție. S-au rostit fraze bine șlefuite, dar complet rupt de realitatea cruntă pe care o resimt cetățenii în raport cu justiția din România. Aceleași nevoi expuse – condiții optime de lucru, reducerea birocrației, a termenelor de judecată, creșterea încrederii în justiție etc. Nicio soluție concretă prezentată.
În ciuda eforturilor magistraților onești care mai luptă pentru ideea de dreptate, sistemul judiciar a ajuns un mecanism care protejează de prea multe ori infractorii cu gulere albe și strivește omul simplu care își caută, zadarnic, dreptatea în instanță. Se întâmplă sub ochii noștri: corupții scapă, hoții de milioane sunt achitați, iar oamenii corecți mor cu dreptatea în mână.
Este revoltător câtă ipocrizie instituțională se ascunde în spatele acestor bilanțuri. ICCJ, alături de marile parchete, mimează eficiența și reformarea, dar adevărul este că degradarea justiției s-a produs tocmai din interior, cu sprijinul unor magistrați care au format o rețea antireformistă profund nocivă. Totul s-a întâmplat sub oblăduirea lui Klaus Iohannis, un personaj care și-a pus mandatul în slujba celor mai dubioase cercuri de putere. Iar acum, același Sistem ne propune, cu același cinism, un nou exponent al găștii GRIVCO – Crin Antonescu – un Iohannis mai volubil, dar la fel de loial intereselor care au distrus încrederea oamenilor în justiție.
Numai în acest început de an, ÎCCJ a dat două hotărâri care avantajează inculpații: în cazul cămătarilor și în cazul infracțiunii de luare și dare de mită, stabilind că termenul pentru prescripție se calculează de la momentul cererii, ceea ce înseamnă că prescripția poate interveni mai repede. Niciuna dintre aceste hotărâri nu este de natură să crească încrederea în justiție.
Nu pot face abstracție nici despre faptul că ÎCCJ, prin conducerea sa, a avut poziționări constante împotriva DNA exact în perioada în care această instituție era la grea încercare și făcea eforturi de a lupta real cu corupția. Din păcate, și-a păstrat aceeași atitudine aspră la adresa vocilor critice din sistem care îndrăznesc să spună adevărul cu privire la situația din justiție. După conducerea ÎCCJ, judecătorii sunt toți niște sfinți, nu există fenomenul corupției din magistratură, iar situația în care se găsește sistemul judiciar este imputabilă exclusiv politicienilor. Este, evident, o realitate distorsionată.
În acest context, rolul viitorului președinte devine esențial. Avem nevoie de un lider care nu este tributar sistemului corupt, de cineva care să pună din nou în centrul actului de justiție ideea de echitate și demnitate. Un președinte slab sau compromis va adânci căderea în mocirlă. Dar un președinte reformist, care nu vine din rețeaua găștilor transpartinice, poate opri prăbușirea și poate reda un sens luptei pentru dreptate. Miza este uriașă.
