În ultimele zile, se laudă că în 2023 au fost aduși în țară peste 700 de fugari și că a propus un nou proiect anti-fugari, cu promisiunea că „fenomenul fugarilor va fi stopat”.
Realitatea din spatele acestor laude este alta.
1. Cheltuielile aducerii în țară a condamnaților fugari să fie suportate de ei, nu de stat.
Proiectul, ca idee, e bun, e absolut normal ca fugarii să suporte aceste cheltuieli. Dar asta nu este o măsură care să îi împiedice să fugă, acesta nu este un proiect de lege anti-fugari. Efectele unui astfel de proiect sunt de a aduce corectitudine în ce se întâmplă, pentru că este nefiresc ca un fugar să fie adus pe cheltuiala statului român. Dar să nu ne imaginăm că marii fugari, cei care dau tunuri foarte mari și care au putere financiară foarte mare, vor fi descurajați de faptul o să își plătească biletul de avion la întoarcerea în țară!
Mă tem că problema fugarilor se va rezolva în alt mod. Nu vom mai avea fugari de lux pentru că pur și simplu nu vor mai avea de ce sa fugă, nu vor mai fi condamnări de răsunet. Peste 6.000 de dosare de mare corupție, cu prejudicii de miliarde de euro, s-au închis deja ca efect a unei decizii CCR, care a aruncat în aer justiția penală. Lucrurile se întâmplă în cascadă și această amnistie mascată pare că nu mai poate fi oprită. Dacă mai adaugi și ieșirea prematură din sistem a multor magistrați care ar fi putut face treabă bună, dar nu au fost lăsați, ci au fost hărțuiți cu tot felul de anchete disciplinare abuzive, imaginea devine mai clară.
2. Cele peste 700 de cazuri de „succes”.
Doamna Gorghiu a ținut să anunțe că statul român reușește să aducă în țară anumiți fugari. Dar vorbim de fugari care au săvârșit infracțiuni considerate mărunte, cum ar fi conducere sub influența alcoolului sau fără permis, nu neapărat cei condamnați de mare corupție. Și în anii trecuți erau sute de astfel de fugari aduși în țară.
Cazurile care deranjează foarte mult opinia publică sunt ale celor care au fentat justiția din România, cazuri de corupție la nivel înalt, care pleacă și sfidează un întreg sistem judiciar.
Soluții reale pentru a împiedica fuga infractorilor de lux există. Este foarte important să lași la dispoziția magistraților niște instrumente eficiente, care pot fi utilizate inclusiv pentru a preveni sustragerea de la executarea pedepsei. De exemplu, în proiectul USR am propus modificarea articolului referitor la arestarea preventivă, astfel încât magistratul să aibă posibilitatea să ia această măsură, în anumite condiții, în prima instanță. Am mai propus ca măsura controlului judiciar să poată fi luată pe o durată mai îndelungată.
Proiectul nostru, cu soluții clare, este însă ținut în sertar. Îndemnul lui Ciolacu – vorbe, nu fapte – este aplicat și în cazul fugarilor de lux.
