Erorile din mintea celor care votează legi fără să analizeze cu atenție consecințele acestor legi nu sunt erori materiale care să poată fi rectificate printr-o simplă cerere adresată Monitorului oficial.
Pentru a corecta aceste anomalii din lege este nevoie de modificarea legii, cu parcurgerea tuturor procedurilor legislative. Nu avem de a face cu o virgulă pusă aiurea, o literă lipsă, un dezacord gramatical sau o trimitere către un text inexistent. Să înlocuiești într-o lege sintagma “media aritmetică a notelor” cu sintagma “suma punctajelor” este o operațiune vădit ilegală și neconstituțională. De ce să nu fie menținută regula mediei aritmetice și schimbată legea în altă parte, anume la punctajul minim pentru validarea rezultatelor. Anomalia putea fi rezolvată în mai multe feluri, iar asta o putea face doar Parlamentul, nicidecum niște funcționari.
În parlament este permisă dezbaterea unor amendamente direct în plen, spre exemplu atunci când se îndreaptă erori materiale. O asemenea propunere de “amendament” cum este cea în discuție nu ar fi putut să fie primită direct în plen, fără o dezbatere și fără vot în comisii. O rectificare făcută direct în Monitorul oficial cu atât mai puțin ar fi de acceptat. Dealtfel, Inspecția Judiciară nu a cerut rectificarea legii, ci modificarea ei.
Precedentul creat este foarte periculos pentru că în felul acesta ne putem trezi cu tot felul de modificări ale legilor, făcute peste noapte de unii funcționari.
Sursa acestor aberații legislative este graba cu care actuala majoritate toxică emite unele acte normative. Vă amintiți, desigur, viteza cu care a lucrat comisia specială de modificare a legilor justiției în vremea ministrului Predoiu.
E greu pentru actuala majoritate sa recunoască prostia pe care a făcut-o și pune acum totul pe seama unei simple erori materiale. Probabil acesta este motivul pentru care actuala putere nu a promovat, prin MJ, un proiect de modificare a legii. Ar fi fost greu de înțeles pentru oficialii europeni de ce este nevoie, la scurt timp după votarea “minunatelor” legi ale justiției, de o nouă intervenție legislativă. Ce să explice guvernul?
În fine, Sistemul are propriile sale reguli și proceduri de lucru, iar acestea nu au nicio legatură cu statul de drept. Sunt mecanisme care funcționează prin relații personale, prin forțarea legii, prin închiderea ochilor, prin exercitarea abuziva a unor funcții. Cum altfel putem explica lejeritatea cu care Consiliul Legislativ a dat aviz pozitiv pentru această aberație, ca și cum avizul ar fi rezultat dintr-o negociere, dintr-o tocmeală instituțională, nu din analiza atentă a solicitării de rectificare.
Iar la capătul firului ce vedem? Încercarea de a organiza niște concursuri la Inspecția Judiciară, adică la instituția care în ultimii ani a făcut ravagii în magistratură prin hărțuirea unor magistrați cu coloană vertebrală și prin protejarea magistraților care au servit umil Sistemul.
Oricum, rezolvarea de tip balcanic a problemei are și alte vulnerabilități. Pentru că aceste concursuri se vor organiza în baza unor dispoziții lovite de nulitate absolută. Legea spune clar ca modificarea actelor normative prin operațiunea rectificării este lovită de nulitate. Așadar, rezultatele viitoarelor concursuri ar putea fi, la un moment dat, contestate inclusiv pentru acest motiv.
Concluzia este că România devine, pe zi ce trece, un sat fără reguli și fără câini, un stat diform și imprevizibil în care legea e facultativă, sau flexibilă, după interesul unora și al altora.
