Justiția din România a demonstrat din nou o interpretare îngustă și ineficientă a legii, permițând cămătarilor să-și minimizeze pierderile printr-o decizie ce exclude confiscarea principalului.
Hotărârea recentă a ÎCCJ, nr. 26/2025, a stabilit că doar dobânda obținută ilicit poate fi confiscată, lăsând neatinsă suma inițială împrumutată, chiar dacă aceasta este folosită ca instrument al infracțiunii. O interpretare care ignoră realitatea infracțiunii de camătă, care nu este un act izolat, ci o activitate prin care sume de bani sunt reciclate și reinvestite continuu în noi împrumuturi ilicite. Hotărârea ÎCCJ nu doar că oferă o portiță legală cămătarilor, dar și subminează scopul măsurilor de siguranță, care ar trebui să descurajeze și să elimine beneficiile materiale obținute prin infracțiune.
Nu este prima dată când deciziile justiției favorizează mai degrabă infractorii decât victimele și ordinea de drept. De-a lungul anilor, au mai fost interpretări care au slăbit pedepsele pentru corupție, criminalitate organizată și evaziune fiscală, sub pretextul unor nuanțe juridice ce sfidează bunul simț. Devine clar că, dacă nu intervenim legislativ, astfel de decizii vor continua să submineze încrederea în sistemul judiciar și să creeze avantaje pentru cei care speculează lacunele legii.
Am redactat un proiect de lege care să corecteze această situație și să asigure că cei care se îmbogățesc din camătă nu vor putea păstra niciun leu din sumele folosite pentru săvârșirea infracțiunii.
