La Înalta Curte de Casație și Justiție, ieri, în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a discutat interpretarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală: dacă lipsa raportului de expertiză de specialitate atrage sau nu neregularitatea actului de sesizare a instanței și restituirea cauzei la procuror.
Problema nu este una pur teoretică. De această interpretare depinde soarta unor dosare grele de evaziune fiscală.
Grav este însă altceva:
minuta deciziei a apărut inițial într-o formă, iar ulterior a fost modificată în sens exact opus.
Mai întâi: lipsa expertizei nu atrage neregularitatea.
Apoi, „peste noapte”: lipsa expertizei determină neregularitatea și restituirea dosarului.
Indiferent care va fi soluția finală, simplul fapt că o minută se schimbă radical, în sens favorabil inculpaților, ridică suspiciuni extrem de serioase. Nu vorbim despre o virgulă sau o eroare materială, ci despre o „inadvertentă” care poate arunca în aer anchete de mare corupție și evaziune fiscală.
Și apare o întrebare legitimă:
cum se face că astfel de „erori” nu sunt niciodată în defavoarea infractorilor?
Acest episod nu este izolat. El se potrivește perfect cu relatările recente ale judecătoarei Raluca Moroșanu, care a descris presiuni și mesaje transmise în sistem potrivit cărora evaziunea fiscală n-ar trebui tratată ca o infracțiune penală gravă, ci mai degrabă ca o chestiune administrativ-fiscală, iar judecătorii ar trebui „să înțeleagă” această perspectivă.
Toate acestea afectează grav încrederea publicului în justiție. Când deciziile se schimbă peste noapte, când mesajele din vârful sistemului relativizează infracțiuni grave, iar consecințele favorizează constant inculpații, nu mai vorbim despre simple disfuncționalități, ci despre aparența unor practici profund nelegitime.
Într-un stat de drept, astfel de situații nu pot fi tratate ca „bâlbe tehnice”. Responsabilitatea revine conducerii Înaltei Curți.
Iar președinta ÎCCJ nu poate rămâne indiferentă și nu se poate ascunde în spatele tăcerii atunci când asemenea anomalii se produc sub conducerea sa.
Sigur, va spune că a fost o simplă “eroare tehnică”.
LE Exact cum anticipam- ICCJ spune ca a fost o simpla eroare de redactare.
Ramane problema de fond: avem încă o hotărâre a ICCJ în care aceasta interpretează legea în favoarea infractorilor. Deja seria de astfel de hotărâri este din ce în ce mai cuprinzătoare.
Vă mai amintiți hotărârea prin care ICCJ a spus că nu pot fi confiscate doar dobânzile din camătă, nu și sumele date cu titlu de împrumut cămătăresc? Dar de cea potrivit căreia termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la data săvârșirii primului act material? Mai putem găsi astfel de decizii, dar trebuie reținută esența: din păcate, ICCJ a început să dea tot mai multe astfel de “interpretări” favorabile infractorilor, iar asta confirmă concluziile domentarului Justiția capturată. Nu avem de a face doar cu interpretări tehnice ale unor texte neclare, ci avem de a face uneori cu o adevărată viziune păguboasă de politică penală care îi favorizează doar pe infractori.