Este bine că a fost prezentată în mod pertinent o analiză detaliată a modului în care Rusia își duce campaniile de dezinformare în România, așa cum o face și în alte state europene, mai ales în preajma alegerilor. Cauza radicalizării din societate poate fi găsită și în aceste campanii, preluate de conturi și platforme ale partidelor extremiste și ale fostului candidat Georgescu.
Prin mesajele transmise de Călin Georgescu și în numele lui vorbea, de fapt, Rusia.
Este curios însă că o astfel de analiză vine de la procurorul general. Și-au extins procurorii atribuțiile? Pentru că impresia pe care o lasă este că procurorii nu mai fac doar anchetă, fac mai nou analize politico-militare.
Sigur, demersul d-lui procuror general ar fi fost lăudabil, prezentarea sa a fost una interesantă, bănuiam cu toții lucrurile pe care le-a spus, unele erau evidente, s-au derulat sub ochii noștri, dacă însă această prezentare nu ar fi depășit atribuțiile sale legale. Domeniul combaterii dezinformării / războiului informațional ține mai degrabă de SRI și alte servicii de informații (prin atribuțiile privind securitatea națională) precum și de alte instituții, mai puțin de Ministerul Public.
Mi-ar fi plăcut ca în locul unei analize politico-militare procurorul general să ne spună:
De ce atâția ani aceste lucruri „au trecut pe sub radar”?
Care au fost complicii care au acționat din cadrul instituțiilor publice care ar fi trebuit să ne apere și dacă a Ministerul Public a început vreo anchetă împotriva acestora?
Câte sechestre a pus Ministerul Public pe sumele/bunurile folosite de Federația Rusă pentru a destabiliza România?
Cum ar descrie modul în care astăzi rețelele de corupție din justiție calcă în picioare din ce în ce mai apăsat statul de drept și deturnează instituțiile din justiție de la rolul lor constituțional?